Decoratiuni
                        nunta

 




Nunta traditionala romaneasca



Cauţi informaţii pentru a organiza nunta pe care ţi-o doreşti? Te pregăteşti pentru o nuntă ca-n poveşti şi vrei să afli mai multe detalii? Sau poate doar vrei să cunoşti mai multe despre felul în care decurge nunta la români şi de ce? Dandesign îţi prezintă câteva aspecte importante care s-ar putea să îţi fie de folos în organizarea nunţii tale sau doar să te informeze.

Mai întâi, îţi prezentăm o parte din tradiţiile româneşti în desfăşurarea nunţii, care pot fi sau nu respectate astăzi. Desigur, aceste tradiţii diferă în funţie de zonă.

După ce a avut loc peţitul la viitorii socrii şi consimţământul lor, tânărul îndrăgostit trece prin etapa de alegere a inelului de logodnă. Preţurile inelelor de logodnă diferă în funcţie de diamantul aplicat, de câte carate are şi de claritatea diamantului. Un sfat pentru băieţi ar fi să-şi propună o anumită sumă pe care ar fi gata să o investească în inelul de logodnă, ţinând cont şi de gusturile partenerei.

Câteva site-uri ce cuprinde modele de inele şi preţurile acestora:

https://www.shopmania.ro/bijuterii/filtru-tip-inele---tip_inele-logodna,

https://www.karena.ro/galerie-poze/inele-de-logodna/

https://www.roxandy.ro/preturi-inel-logodna/cauta,

https://www.casatorie.ro/

După ce tânărul alege inelul de logodnă, urmează cererea în căsătorie, un act romantic ce merită gândit şi organizat cât mai bine. Cererea poate avea loc într-un loc romantic unde sunt doar cei 2 îndragostiţi sau în unele familii tânărul trebuie să o ceară de la părinţii fetei mai întâi. Odată acceptată cererea, urmează organizarea logodnei.

Logodna reprezintă promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. De asemenea, logodna se poate referi și la perioada de timp care se scurge între promisiunea de căsătorie și căsătoria propriu-zisă, perioadă care poate fi în unele cazuri mai mare. În această perioadă se spune despre un cuplu că sunt logodiți. Logodna are loc la biserică, oficiată de preot înaintea lui Dumnezeu, în acceaşi zi sau înainte de nuntă sau chiar cu cateva luni. Tradiţia evidenţiază şi importanţa naşilor. Cuplul alege naşii care au rolul de părinţi spirituali. Conform tradiţiei aceştia au datoria de a-i susţine financiar pe miri în organizarea nunţii. În unele zone este obligatoriu ca aceştia să fie din rândul naşilor de botez ai mirelui. În funcţie de zonă pot fi 2 perechi sau o pereche de naşi. În unele cazuri însă, tinerii aleg să nu-şi pună naşi. Schimbul de verighete este o tradiţie ce provine din Egiptul antic. Ei credeau că există la degetul al treilea al mâinii stângi o venă care duce direct la inimă. Inelele erau din material textil (cânepă) şi simbolizau astfel unirea inimilor. Mai târziu romanii au adoptat obiceiul, dar au inovat făcând inelele de fier pentru a simboliza forţa legăturii dintre soţi. Prin Evul Mediu britanicii au înlocuit fierul cu aur, simbol al purităţii şi al prosperităţii. Alegerea verighetelor este deasemenea parte a organizării, ce are un rol important. Pentru a vedea câteva modele de verighete îţi recomandăm: https://www.bijuteriilarosa.ro/verighete,

https://www.coriolan.ro/verighete/,

https://www.verighete.ro/,

https://www.caprice-shop.ro/

Unirea mainilor drepte a mirilor înseamnă că cei doi se pot baza unul pe celălalt şi pe resursele pe care fiecare le-a adus în căsătorie. În plus, acest obicei reprezintă uniunea a două vieţi într-una singură.  Tot înainte de nuntă, tinerii îşi aleg domnişorii şi domnişoarele de onoare care în majoritatea cazurilor sunt prietenii apropiaţi sau rudele acestora. Conform tradiţiei, cavalerii de onoare ai mirelui sunt cei care pornesc alaiul de nuntă, iau cu ei lăutarii şi se duc la mire pentru a-l bărbieri, semn că acesta se va transforma în bărbat. Mirele ţine banii, cu care îl va plăti pe cel care-l barbiereste, sub picior pentru a nu-i fi furati de restul cavalerilor, care exact asta urmaresc. Tradiţia spune că dacă banii îi sunt furaţi acesta pierde şansa de a deveni bărbat. După aceasta aceştia pornesc toţi spre casa naşilor unde mirele îi dăruieşte naşei buchetul şi îi prinde naşului papionul la gât. Domnişorii şi domnişoarele de onoare au rol şi la furatul miresei. Astăzi însă, nu sunt păstrate toate tradiţiile, fiind influenţe şi din alte părţi. Domnişoarele de onoare îşi fac rochiile de aceeaşi culoare în majoritatea cazurilor, iar împreună cu domnişorii de onoare intră pe rând în biserică înaintea miresei sau după, în funcţie de obiceiul bisericii. Domnişoarele o ajută pe mireasă la îmbrăcarea rochiei, împreună cu mama şi naşa acesteia. Unele mirese aleg să plătească ele materialul sau chiar rochia domnişoarelor de onoare. Domnişoarele, la fel ca şi mireasa, au câte un buchet de flori sau brăţări din flori, iar domnişorii cocarde. În ceea ce priveşte pregătira spirituală a mirilor pentru căsnicie, rânduielile sunt diferite în funcţie de confesiune. În cultul ortodox, cel putin cu o saptamana înainte, trebuie să meargă părinţii mirelui şi ai miresei cu feciorii lor, mirele şi mireasa la duhovnic pentru spovedanie, să fie pregătiţi pentru împărtăşanie, în timp ce în cultul protestant tinerii trebuie să stea de vorbă cu păstorul privind puritatea lor înainte de nuntă. Un lucru de care se ţine cont la o nuntă românească este muzica. Mirii îşi cheamă cântăreţi care să le cânte la nuntă pentru ca mai apoi să danseze împreună cu nuntaşii. Tarifele sunt diverse în funcţie de interpreţi sau în unele cazuri de numărul de solişti. Şi aici diferă atmosfera în funcţie de confesiune. La nunţile protestante nu se practică dansul. Preturile medii pentru formaţii sunt între 1500-2000 de euro, însă pot ajunge chiar şi până la 6000. Pentru a vedea lista cu preţurile artiştilor români, accesaţi https://www.artisti-concerte.ro https://www.formatiidenunta.ro .

Un alt lucru tradiţional este petrecerea burlacilor de astăzi, “Fedelesul”, în care mirii împreună cu prietenii lor, înaintea nunţii petrec împreună la casa miresei. Invitaţii lucrează ornamentele care vor fi puse in bradul de nuntă, din diverse materiale, iar apoi stau de vorba şi petrec cu băutură şi dans. Bradul este o tradiţie în care dis-de-dimineaţă, ginerele, împreună cu prietenii apropiaţi impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe şi chifle. Mai întâi, brazii sunt purtaţi în veselie de tinerii necăsătoriţi la casa naşului şi la cea a miresei. Bradul este simbolul vigorii şi al tinereţii, iar împodobirea lui simbolizează viaţa "imbelşugată" a noii familii. În Oltenia, pentru ca o fată să se poată mărita aceasta trebuie să aibă o ladă cu zestre numită “lada de Brasov” Unde sunt puse lucrurile ei, o sticlă cu vin, 2 pahare şi 2 farfurii din lut pentru mire. Marşul nupţial este o tradiţie preluată din Marea Britanie, melodie pe care intră miresele în biserică, în bisericile evanghelice în special. Celebrul marş nupţial datează din 1858, din timpul nunţii regale a printesei Victoria (Marea Britanie) cu prinţul Frederick William (Prusia). Prinţesa era înnebunită dupa Mendelssohn şi Wagner, asa ca a ales muzica acestora pentru nunta ei. Faptul că fiecare mireasă are un voal este tot o tradiţie. In societatea română şi în Evul Mediu, ridicarea vălului era dreptul exclusiv al mirelui şi reprezenta un semn al autorităţii bărbatului asupra femeii. Însă alte surse susţin că obiceiul datează din timpul în care erau la modă nunţile "aranjate", iar faţa miresei era acoperită până când mirele o însoţea la ceremonie, moment în care era prea târziu să se răzgîndească, dacă nu i-ar fi plăcut chipul ei.

Ceva vechi, Ceva nou, Ceva imprumutat, Ceva albastru”- Tradiţie de nuntă care îşi are originile in Anglia. În secolul al XIX-lea mireasa purta în ziua căsătoriei, pentru a avea o căsnicie reuşită, patru elemente, la alegere, care pot fi o piesă de îmbrăcăminte, bijuterie etc., dar care sa aibă urmatoarele caracteristici precise: ceva vechi - legătura familială a miresei cu viaţa ei de dinainte de căsătorie (de obicei este o bijuterie de familie), ceva nou - reuşita şi succesul în viitor (în general rochia de mireasă), ceva împrumutat - norocul şi fericirea viitorilor miri (un accesoriu deja purtat de o altă mireasă în ziua nunţii care acum are o viaţă fericită) ceva albastru - fidelitatea şi puritatea într-un cuplu (un element discret, un accesoriu).

Aruncatul buchetului este o tradiţie conform căreia mireasa aruncă buchetul stand cu spatele, iar domnişoarele invitate la nuntă vor sări după buchet. Se spune că cea care va prinde buchetul se va căsători în anul următor. Spargerea paharului este un obicei evreiesc care reprezintă distrugerea templului din Ierusalim. De cele mai multe ori, cuplurile păstrează bucăţi din paharul spart la nuntă într-o cutie.  După ce nunta a avut loc, o altă tradiţie este trecerea peste prag cu mireasa în braţe. Din timpuri străvechi exista obiceiul ca mireasa să intre pentru prima oara în casa cea nouă pe uşa principală. Dacă se împiedica sau punea piciorul stâng pe prag se credea că va fi ghinionistă. De aceea, s-a format obiceiul ca mirele să o treaca el însusi peste prag, pentru a se asigura că totul va fi bine. Toate aceste tradiţii cu adevăr sau neadevăr în ele pot fi drăguţe pentru cei care sunt în pragul căsniciei.

Sperăm ca aceste informaţii să vă fie de folos!


 
 


Daca vrei o estimare de pret cere o oferta pe Fb sau pe mail.

Scrie-ne pe Whatsapp sau Apeleaza-ne!